Simptom: idealul care-ți strânge conștiința. Ți-o spintecă, ți-o sfârtecă pe dinăuntru până ce rămâi dezgolit, destrupat de orice realism. Rămâi o nălucă prelumblând spre visele aievea ale imaginației. Vârful nu e reduta de cucerit, e drumul cu sinele alături. Free solo e despre o materializare de neînchipuit.

El Capitan, idealul, intangibilul. Un perete vertical ți se ridică în față, e locul magic în care cățărătorul atinge ceva din nemurire și din clipa supremă atemporală. Nu e oricum, e fără asigurare. Alex Honnold visa la această posibilitate, o făcea cu ochii deschiși, dezgoliți de orice fel de umanitate. A cățăra fără asigurare un perete vertical precum El Capitan presupune să te eliberezi de constrângeri, de temeri, să începi să escaladezi abruptișul spre idealul nerostit.

Alex cunoștea fiecare părticică din traseu, își scria notițe într-un jurnal special. Comunica atât cât era necesar să o facă și cu cine anume. Era în așteptarea discursului suprem.

În fața lumii, alpinistul a clacat. Prima încercare a fost o risipă totală de energie psihică. A urcat în van acea porțiune, mulțimea adunată la baza muntelui rămânând doar cu speranțele deșarte că va urma o altă încercare. Alex s-a liniștit, experiența sa nu poate fi împărtășită. Nu așa, în această manieră. Personajul care se joacă pe sine în documentarul National Geographic nu a renunțat la idee, chiar dacă faza pare a induce pentru câteva clipe acest aspect. Dacă ați avut timp să descoperiți persoana lui Alex Honnold, atunci, v-ați fi calmat. Inevitabilul urma oricum să se producă, dar nu acum.

Timp de meditație. Fiecare părticică din El Capitan a devenit un aliat în drumul lui Alex. Priză, săritură, pui piciorul și treci pe celălalt versant.

The film is so deeply personal that it wouldn’t even be my place to have an opinion on it. I can’t even state whether they’re doing a good job of portraying me.  sursa

A fost ales traseul Freerider. La 5.32 AM, startul. După nici trei ore de escaladă fără asigurare, Alex Honnold a ajuns în vârful El Capitan. Imersiune într-o experiență incredibilă, de neprins sau spus pe camere. Cameramanul forțat să surprindă momentele suișului devenise expresia generală a oripilării și îngrozirii. Era mai mult decât o mirare, era proptit în neclintire, nu se putea uita spre performance-ul lui Alex. Până la alte nedumeriri, doar savurați momentul.

#Freesolo