Contagiune. Chernobyl. În 1986, zona din jurul centralei nucleare de la Chernobyl a devenit un teren blestemat. De fapt, reactorul indestructibil de tip RBMK s-a transfigurat în le réacteur maudit, un generator de contagiune cu substanțe radioactive. Reacții în lanț: fizice, prin efectul direct al radioactivității, și de natură psihică – prin delirul răspândirii informațiilor despre șirul evenimentelor. Le pain maudit a creat panică în târgușorul francez Saint-Pont-Esprit, unde, infuzia cu LSD a făcut comunitatea locală să o ia razna în masă. După ani, Chernobylul a devenit obiect de atracție turistică, iar seria nouă lansată de HBO în memoria evenimentelor a dus la creșterea cu peste 40% a vizitelor în zonă.

Din 2010, zona de excludere a fost redeschisă publicului pentru vizitare. Ai șansa să-ți poți mânca pachețelul pus cu tine exact într-una dintre cantinele fostei centrale. Mai mult, te-ai putea caza prin ceva hotel existent încă în fantomaticul Pripyat.

Ce e contagios în masă și cu efecte catastrofale atrage prin propria sa semnificație. Media preia pe canalele sale tot ceea ce produce acest magnet. Chernobyl sau Fukushima, evenimente clasificate cu gradul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare, au ațintit ochii din întreaga lume. Ei bine, dacă decizi să regizezi o mini-serie, vei avea în față o rețetă de succes din perspectiva audienței. Vei întâmpina probleme în legătură cu acuratețea informațiilor destăinuite dacă te vei decide să alegi calea documentarului, acolo unde nu ai (ne)voie de dramatizare.

Seria realizată de HBO nu face excepție. Venită imediat după încheierea Games of Thrones, ca motiv suplimentar pentru abonați să-și prelungească abonamentul, Chernobyl nu este altceva decât dramatizarea unui documentar. Ca în orice astfel de situație, Craig Mazin – creatorul seriei – a mers puțin cam departe, după spusele lui Henry Fountain, scriitor SF. Adică, am avea un fapt și un buget măricel de realizare, ceea ce s-ar transpune într-un script în care realul devine un amalgam cu ficționalul. Pentru a veni cu o ripostă, rușii lucrează deja la propria versiune de adevăr. Versiunea rusească a Chernobylului va fi filmată în Belarus, iar sarcina directorului producției – Alexey Muradov – este să lucreze la o versiune extinsă a unei teorii a conspirației: un agent american CIA a fost inflitrat în Pripyat imediat după explozie pentru a aduna informații. Adevărat sau fals? Sau, mai bine zis, adevărul americanilor vs adevărul rușilor. Un nesfârșit meci al intelligence-ului. Pe ce pot paria de pe acum: pe succesul seriei americanilor, aici avem toatele elementele unui succes imediat, incluzând rețeaua HBO de difuzare. Nu știu pe ce se vor baza rușii, iar, la aceasta, se adauză timpul lansării: post-producția americană.

Dramatizare: între adevăr și ficțiune

Dramatizarea este un procedeu care nu-și asumă dezvăluirea adevărului. Producătorul Chernobylului are în minte firul cânducător al adevărului, dar face în repetate rânduri o abatere de la detaliile din realitate. Suportul său este asigurat de cartea: Voices of Chernobyl a Svetlanei Alexievich.

Introducerea emoției în interiorului mini-seriei era elementul primordial care o diferențiază de un simplu și banal documentar. Așadar, de multe ori, spectatorul este pus să urmărească șirul evenimentelor în jurul lui Valery Legasov, nu e seriei în sine. Jared Harris joacă foarte bine rolul savantului rus care se împrietenește fictiv cu Boris Șcerbina, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice, interpretat magistral de Stellan Skarsgård. În realitate, prietenia dintre cei doi nu a putut fi documentată.

Un alt element al emoției este reprezentat de Ulana Homiuk, un personaj fictiv interpretat de Emily Watson. Prin ea, producătorul i-a reprezentat pe toți oamenii de știință care l-au ajutat pe Legasov. Interesant este cum a fost aleasă această metodă de dezvăluire a adevărului: prin imaginarea unui personaj colectiv în schema: eu sunt ei. Mai mult, Ulana este arestată de KGB pentru ca dramatizarea să intre la un alt nivel.

Apoi, intră în schemă dramatizarea în sine la nivelul detaliilor false. Elicopterul care explodează în momentul survolării reactorului nu are legătură cu realitatea. Mazin i-a dezbrăcat pe minerii veniți din Tula pentru a săpa tunelul de sub reactorul blestemat. Ei bine, să fi fost doar câțiva care au făcut asta, dar, și așa, nu este sigur câte haine și-au dat jos cu exactitate.

What is the cost of lies a devenit leitmotivul seriei în urma unei contemplații avute de Legasov. În realitate, nu există nicio dovadă care să-l lege pe omul de știință de această cugetare profundă. Chernobyl nu este despre filosofie sau despre un mod anume de a filosofa, ci este despre neputința umană.

New York Times, ediția din 1987, notează alte două fapte interesante: niciunul dintre cei trei angajați care au fost puși să dreneze manual apa de sub reactor nu a murit & Bryukhanov, Fomin și Dyatlov au admis culpa profesională, dar au respins intenția criminală. Seria HBO mizează mult pe persistența cu care se acționează superficial, pe anumite protocoale absurde. Totuși, ni se indică motivul (posibil) real al turnurii catastrofei: calitatea precară a materialelor din care a fost conceput reactorul.

Un (alt) element tratat subțire este evenimentul final al analizei/ procesului: totul pare să fie rezumat într-o singură zi, în contextul în care, real vorbind, avem în față săptâmâni. Nu scapă nici contagiunea cu radiație, prezentată sub forma unei epidemii care se ia prin aer sau atingere. Nu intra în cameră!, a țipat Ulana către soția pompierului venită să-și vadă soțul pe patul spitalului, în ultimele sale clipe. De altfel, absorbția în corp a radiațiilor la care a fost aceasta supusă și moartea bebelușului ei nenăscut sunt alte două evenimente enigmatice, tot din sfera dramatizării.

Un episod destul de puțin reprezentat a fost cel în care echipa de exterminare curăța străzile din Pripyat. Aici, m-aș fi așteptat ca producătorul să intre cu un alt substrat al dramatizării, mai ales că detaliile reale sunt de natură să subtilizeze prezentarea. În schimb, noi suntem întâmpinați de o mini-echipă de lichidatori cu un țel asumat – evacuarea pentru o scurtă durată (element extras din realitate, căci oamenii au știut fix acest lucru, contrat adevărului – o evacuare definitivă) – dar, fără un impact consistent în mini-serie. Pare un plan dual.

Elemente mai sunt, asta este sigur, nu le-am surprins pe toate și din toate sursele. Puteți să mi le propuneți aici. Ceea ce contează, cred, este asumarea dramatizării. Asta, desigur, până vor veni rușii cu versiunea lor reală. Parol!

Între timp, se vrea crearea unui culoar verde pentru turiștii din ce în ce mai numeroși care vor să vină la Chernobyl.

Vom crea un culoar verde pentru turiști. Chernobyl este un loc unic pe planetă, unde natura a (re)început să renască după o uriașă eroare umană, Volodîmîr Zelenski, președintele Ucrainei. sursa

Da, un loc unic, exemplu al superficialității și neglijenței oamenilor. Cât despre el, se vor emite păreri. Să așteptăm, așadar, și cealaltă versiune. Să așteptăm și Fukushima – seria, căci filme au apărut deja. (aici și aici).

„Lumea nu vorbeşte. Doar noi facem asta. De îndată ce am adoptat un limbaj, lumea poate să ne facă să susţinem opinii. Dar ea nu ne poate propune un limbaj pe care să-l vorbim. Doar alte fiinţe umane pot face asta.(Richard Rorty)

foto: printscreen